Legenda Regelui Stejar si a Regelui Ilice
Legenda Regelui Stejar si a Regelui Ilice este de provenienta celtica. Cei doi simbolizeaza insa, de fapt, doua aspecte opuse si complementare ale Zeului. Regele Stejar guverneaza asupra jumatatii luminoase a anului (vara), iar “vremea” lui este aceea a cresterii, dezvoltarii, vindecarii si inceperii de proiecte noi, in timp ce Regele Ilice guverneaza asupra jumatatii mai intunecate a anului (iarna), o perioada de odihna, reflectie si invatare. Regele Stejar este apropiat de aspectul solar si vegetal al Zeului, in timp ce Regele Ilice mai mult de cel de Stapan al Animalelor/Zeu Incornorat.
Exista mai multe variante ale acestei legende. Intr-una dintre ele, cei doi poarta, de doua ori pe an, o lupta pentru putere, pentru a vedea cine va iesi invingator si va guverna asupra urmatoarei jumatati de an. In aceasta varianta, lupta are loc fie de Yule si de Litha (solstitii), fie, dupa alte pareri, de Ostara si de Mabon (echinoctii, cand fortele celor doi sunt egale). De Yule (sau Ostara) Regele Stejar il va infrange pe Regele Ilice si va guverna asupra jumatatii luminoase a anului, in timp ce Regele Ilice il va invinge pe Regele Stejar de Litha (sau Mabon) si va prelua puterea, guvernand jumatatea intunecata a anului, pana la urmatoarea confruntare a celor doi.
Conform unei alte variante a acestei legende, cei doi nu si-ar schimba, de fapt, locul, ci ar continua sa guverneze impreuna, intregul an, dar puterile unuia dintre ei vor prevala totusi, in functie de perioada anului. Astfel, Regele Stejar se naste de Yule, creste in forte de-a lungul primaverii, pana la Beltana (sau Litha – cea mai lunga zi a anului) cand se va afla in floarea varstei, dupa aceea incepe sa imbatraneasca si fortele ii slabesc pana la Samhain, cand moare. Regele Ilice se naste de Litha, puterea ii creste de-a lungul verii si toamnei pana la Samhain (sau Yule – cea mai lunga noapte din an), cand se va gasi in floarea varstei, imbatranind si slabind in forte apoi, pana la Beltana, cand este randul lui sa se retraga. Astfel, nu putem vorbi de o disparitie totala a vreunuia dintre ei, ci mai degraba de o impletire a fortelor si atributiilor lor, mult mai complexa, si probabil o mai buna ilustrare a dualitatii lor. In oricare din momentele din decursul anului, amandoi exista, dar nivelul lor de influenta si atributiunile lor variaza de-a lungul lui.
Am gasit o corespondenta interesanta a acestei legende si in mitologia romaneasca. Este vorba de legenda lui Sangiorz si a lui Samedru – divinitati ale panteonului romanesc, care guverneaza, fiecare, asupra unei jumatati a anului. In mitologia romaneasca, la 23 aprilie (inceputul verii pastorale, un corespondent al festivalului celtic Beltana), Samedru ii preda puterea lui Sangiorz, care incuie iarna, descuie vara si infrunzeste codrul, acesta urmand sa guverneze asupra verii pastorale (in timp, Sangiorzul a inceput sa asimileze si atributii ale unei divinitati vegetale si solare, peste cele de divinitate pastorala). La 26 octombrie (inceputul iernii pastorale, corespondentul festivalului celtic Samhain), Samedru preia puterea de la Sangiorz, incuie vara, desfrunzeste codrul si descuie iarna, continuand sa guverneze asupra urmatoarei jumatati de an, asupra iernii.
de Leija
